Da, tzeava este unul dintre obiectele care excita cel mai mult femeia, care va poate asigura cel putin o noapte de sex salbatic cu tipa dorita. Va mira?

Nu-i asa, si acum vb. cu barbatii si nu numai, ca tot timpul v-ati dorit, macar o data in viata, sa puneti mana pe o tzeava, un furtun, din care sa iasa apa, si sa stropiti tricourile albe, mulate, de pe niste fete tinere si frumoase? Nu-i asa ca cel putin o data in viata ati vazut o secventa de genul acesta in vreun film, mai mult sau mai putin porno, si ati fi vrut sa fiti VOI cei care tineati de tzeava din care tasnea apa? Oh, daaaa….si apoi, sa o luati pe vreuna/doua pe sus, ude, asa, si sa o duceti in spatele decorului?

Apoi, de cate ori nu ati stat in casa cu o tipa, si i s-a SPART o tzeava, de la chiuveta, sau de la veceu, sau ORICE fel de tzeava? Si atunci, nu v-ati simtit foarte BARBATI, cand ati pus mana pe o cheie franceza, un ciocan, si ati inceput, desi habar n-aveati cum si ce sa faceti, sa pretindeti ca STITI PERFECT cum si ce trebuie realizat pentru a opri scurgerea? Apoi, printr-un simplu noroc (au oprit apa in bloc…), nu mai picura si, victoriosi, va ridicati de pe jos, va spalati pe maini, pe fatza si pe corpul transpirat de atata munca si femeia de langa se arunca in bratele voastre “uau, ce BARBAT esti…ce UTIL esti…”

Deci, acestea sunt doar doua exemple despre intrebuintarea tzevilor to get laid, importanta lor in viata sexuala a barbatilor. Si berea este importanta, dar…pana mea. In lipsa de ea, este buna si o tzeava sparta…

Ii pasez lui Alin, Jesus Tzeava, placerea de a discuta despre “modurile de folosinta ale tzevilor femeilor”. (Ai pus-o, tata! :D )

Al vostru,

Maretz Tzeava.

Azi v-am pregătit o supriză incredibil de plictisitoare: un interviu cu tatăl tzeviimici. Adică al meu. Interviul. Şi tatăl.

Plictisire perfectă vă doresc!

 

De fapt, aţi putea să nici nu-l citiţi, dar e problema voastră dacă aveţi prea mult timp la dispoziţie.

 

 

 

Ţeava Mică: Bună ziua! Am să încep direct: aţi fost în posesia multor ţevi de-a lungul vieţii. Aţi avut vreuna preferată?

Tatăl Ţevii Mici: În primul rând bună seara! Voi ăştia mai tineri nu ştiţi pe ce lume trăiţi, confundaţi timpurile! Sigur că am fost în posesia mai multor ţevi de-a lungul şi de-a oblicul vieţii! Am avut mai multe preferate. Da’ de ce mă întrebaţi? În fond, e o chestiune proprie şi personală şi nici măcar nu sunt VIP… Nu ştiu ce înseamnă asta, dar dă bine pe sticlă.

Ţ.M.: ?!

T.Ţ.M.: Ce?… Nu se filmează?

Ţ.M.: Nu. Ce aţi alege între o ţeavă de metal şi una de plastic. Şi, mai ales, de ce?

T.Ţ.M.: Trebuie să recunosc faptul că este o alegere foarte greu de făcut, fiindcă ţeava de metal nu prea se mai foloseşte, dar, totuşi, e moda „retro”, iar cea de plastic a fost înlocuită de PEXAL, care se pare că are prea multe E-uri sau dăunează stratului de ozon, nu mai ştiu exact. Dacă ar fi să mă pronunţ la obiect, să aleg una din ele, m-aş opri la mijloc, adică la gaura ţevii, numai să n-aibă diametrul nul.

Ţ.M.: Aţi schimbat vreo ţeavă anul acesta?

T.Ţ.M.: Dar câte n-am schimbat! Ţeava de la scurgere, ţeava de la ungere, de la admisie, compresie. Fără număr!

Ţ.M.: Ce fel de emoţie simţiţi atunci când observaţi prima pată de rugină pe ţeava preferată? Dar atunci când realizaţi că şansele de recuperare a ţevii afectate sunt nule?

T.Ţ.M.: Simt o emoţie foarte emotivă atunci când văd cum se întinde rugina pe ţeava mea de plastic, dar mai ales când realizez că-mi dau seama că şansele de recuperare şi resuscitare a ţevii afectuoase sunt nule şi neavenite şi atrag oprobriul întregii societăţi civile şi militare, atunci, în cazul acestei situaţii abdominabile, totul se cuantifică ca un ghem în stomac pe bază de nervi şi nu cred că există altă soluţie de rezolvare a cazului decât să chemăm poliţia de promiscuitate ca să o rezolve. Părerea mea!

Ţ.M.: Dacă vă mai amintiţi, ce aţi simţit prima dată când aţi îmbrăţişat o ţeavă cu moalele capului?

T.Ţ.M.: Nu cred că îmi mai amintesc ceva din momentul în ne-am îmbrăţişat prima oară. A fost atât de intens încât am simţit ceva! Doar că nu ştiu ce m-a durut mai mult: capul sau amorul propriu de fraier ce am fost fiindcă n-am văzut-o.

Ţ.M.: În final, pentru fani, v-aş ruga să mai spuneţi câteva cuvinte despre experienţa dumneavoastră în domeniul ţevilor.

T.Ţ.M.: Nu că vreau ca să mă laud, nici că voi să vă-nspăimânt, dar recunosc, fără falsă modestie, că în domeniul ţevilor nu am nici o experienţă! Dixit et pixit.

 

 

 

Va mai aduceti aminte de prima ţeava? Eu o vad de parca a fost ieri. Eram mic si inca nu stiam cu ce se mananca ţevile, dar mi-a placut de ea cum am vazut-o. Era cel mai frumos gri metalizat pe care vi-l puteti imagina si era nou-noutza. Cea mai frumoasa ţeava, sau cel putin asa mi-o aduc eu aminte. Si era ţeava mea, si asta conta cel mai mult! Ne jucam in fiecare zi si nu concepeam sa fac nimic fara ea. Mancam, ne jucam si dormeam impreuna. Pana intr-o zi cand a fugit. Cat am mai cauta-o si doamne cat am plans, si nimic, ţeava mea iubita nu era de gasit. Dupa mult timp am gasit-o, eram sigur ca e ea… dar nu m-a recunoscut. Rosiatica, ruginita si statea trista in ploaie si il uitase pe cel care inca o mai iubea, chiar si asa cum arata acum… Am vrut sa o iau inapoi dar nu a vrut, si a ramas singura in ploaie pana la ultima suflare. Acum se odihneste in Raiul ţevilor si e la fel de frumoasa ca in prima zi. O sa o revad candva… e pe ţeava.

Cand am iesit din fabrica visam la ea… la viitoarea masina de care o sa fiu atasata. Mi-o imaginam mare, periculoasa si neagra. N-a fost sa fie! Masina de fata! Mica si albastra! Macar va avea grija de mine, imi spuneam in naivitatea mea. Si iata-ma in service – rupta, indoita si injosita! Ce viata de ţeava!

Poate multi dintre voi, dragii nostri cititori care inca nu existati si cel mai probabil nici nu veti exista fiind cel mai boring blog ever, priviti tzevile ca pe ceva anost, monoton, chiar problematic. Dragii mei, aflati ca NU este asa si ca termenul “tzeava” a fost si este si ar TREBUI sa fie folosit din ce in ce mai des si in limbajul de zi cu zi.

Mai jos, voi incerca o enumerare DELOC exhaustiva a zicalelor, termenilor si propozitiilor pe care le folosim dar mai ales ar TREBUI sa le folosim din ce in ce mai des. Respect Tzevilor!

- Glontz pe tzeava ; imi statea pe tzeava sa-ti ard una ; ce tzeava mea! ; Iubire, mi-ar placea sa alunece mai usor tzeava… ; Tzeava mica, rastoarna carul mare ; Tzeava buna la nevoie se cunoaste ; Unde-s tzevile de-alt`dat`? ; Azi ma simt tzeava ; Ca nuca-n tzeava ; Tzevile ma-tii! ; tzeava esti, noroc c-existi ; Sa ne pierdem printre tzevi ; M-a lasat tzeava ; Tzeava, de Mihai Eminescu ; Esti tzeava cea mai mica. La revedere! ; A lua tzea…va si, de ce nu, pentru religiosi,  Tzeava noastra cea de toate zilele sau In numele tzevilor, atacati!

Observati deci cum cuvantul si termenul TZEAVA este din ce in ce mai folosit de catre toti si toate. Sper astfel ca v-am convins sa urmariti in continuare episoade din ce in ce mai incitante din blog-ul nostru, atat de util voua.

Tzevi ba, tzevi...

Tzevi ba, tzevi...

Voi reveni si cu fotografii cu tzevile din casa mea, imediat ce-mi comand acel Nikon. O tzeava, trebuie respectata!

Al vostru,

Maretz Tzeava.

Acesta urmeaza sa fie cel mai plictisitor blog din lume. Sau poate ca nu. Pana acum, 3 persoane si-au dat acordul de a scrie pe acest blog, dar e posibil sa ne inmultim in viitor. Ca ţevile.

tzevi

Dupa cum spuneam, despre ţevi:

Si astea sunt ţevi:

« pagina precedentă