http://www.gandul.info/puterea-gandului/pitipoancele-o-istorie-nefardata.html?4237;3151568

“Fata, auzi, fata cu tzeava, asta vrea sa scrie de noi, fata fara tzeava. Pai, nu sa uita la ea, fata cu tzeava, ce muian de buleandra fara tzeava are! E varza cu tzeava, fata! Uita-te si tu, aia-i poza s-o dai la ziar fara tzeava, fata? Jarteaua asta penala cu tzeava, fata, n-a vazut un salon de spa fara tzeava nici pe dinafara. E individioasa la maxim, fata! “

Ma risc, totusi, cu tzeava, si-i dau drumu: lumea pitipoancelor fara tzeava e un paradis second-hand cu sclipici. De cand o dezvirgineaza viata cu tzeava si pana cand expira, Pitipoanca fara tzeava viseaza acelasi vis: sa vina Fat-Frumos Cocalaru cu tzeava si s-o rapeasca pe un mertan alb fara tzeava, s-o duca-n palatu lui cu termopane cu tzeava si s-o tina in varfu patului fara tzeava. Pitipoanca e atarnata de mobil cu tzeava, dependenta de chat fara tzeava, innebunita sa-si plimbe fizicu cu tzeava pe Hi5. Pozeaza provocator fara tzeava, mereu cu buzele tuguiate cu tzeava. Se da versata fara tzeava. (Antonimul e “stearsa” cu tzeava). Spune-i unei pitipoace ca e stearsa fara tzeava; mai bine o injuri de mama cu tzeava! Trage nadejdea fara tzeava s-o remarce vreunul cu tzeava si s-o mute de pe net fara tzeava in pagina 5 cu tzeava sau la meteo fara tzeava.

Sufletu ei siliconat cu tzeava balanseaza intre iubiri cu tzeava si despartiri fara tzeava, soping si club fara tzeava. Pentru Pitipoanca fara tzeava, soarele nu rasare decat la solar cu tzeava. Existenta ei fara tzeava e un continuu bal de la care trebuie sa plece pan’ la coada de bratul cuiva cu tzeava. (D-aia-si da cu smac fara tzeava, d-aia-si trage toale de seara cu tzeava si cand o trimite ma-sa dupa paine la colt fara tzeava).

O tzeava se plimba deunazi pe strasse

Racnind din toti bojocii: “Eu sunt cea mai tare!”

“Gresit graiesti!”, o alta-i ripostase

“Am mai vazut eu una, si mai mare”

Se duse prima tzeava catre Malta

Mirata ca la Giurgiu e concurentza mare…

Exista tzevi la toaleta, dar nu exista toalete la tzevi.

D-aia!

Cu Creanga pe-alta tzeava, ma simt asa destins…

Cu floarea-n par aprinsa, se uita inspre stele,

Scriind cu spor ce-avea sa se numeasca

“Povestea P*lii”,

Mele. (ca sa rimeze)

O caut din priviri si-o vad plutind pe lac, e goala,

Monoton, incet, un gand mi se scoala,

Sa iau tzeava din apa, sa o dau lui Creanga,

Inspiratie si caldura sa ii aduca chiar si-n iarna.

O, tzevi frumoase!

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi dar noua toate…

Nu e rau, e totul bine!

“A fost odata ca-n povesti,

A fost ca niciodata,

Din rude mari imparatesti,

O prea frumoasa

Tzeava.

Si era una la parinti,

Si mandra printre tzeve,

Cum e Fecioara intre sfinti

Si Luna intre stele”

Asa ca ma indragosti,

de prea-frumoasa tzeava,

De stau acum intins pe ea,

Gandind cum sa ma vaza…

“O, ramai, ramai sub mine,
Te iubesc atat de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei intuneric
Te asaman unui print,
Stau intins acum, pe coate,

Simt o tzeava intre dinti!”

Si-mi aduc aminte de stramosii nostri,

Cu tzevi patria`parau,

Mircea Voda si Corvine,

Cu tzevi lupta atacau!

“Tu esti Mircea?

Da-mparate!

Am venit sa mi te-nchini,

De nu schimb a ta tzeava, intr-o ramura de spini!

Orice gand ai imparate, si oricum vei fi sosit,

Cat suntem inca pe pace, eu iti zic, “bine-ai venit”

Despre parte tzevuirii, insa, Doamne, sa ne ierti,

Dar acu` vei vrea cu oaste si cu tzevi ca sa ne certi?”

Adanc se lasa inserarea

Stau tot cu Creanga pe o tzeava,

Poeti si scriitori romani

Aici compun si vor compune-

Operi de seama.

Co-autor – Mareatza Tzeava.

Multumiri speciale lui Eminescu.

Nu uitati sa dati click pe toate cuvintele subliniate.

Va continua…

M-am gandit ca pot sa ma uit la lume prin teava, sau sa scuip prin ea, sau sa torn nisip printr-o parte ca sa cada pe partea cealalalta.

Dar, ghinion! Teava era astupata la un capat. Se adunasera acolo ceva mizerii, pamant, beton, nu mai stiu ce. M-am intristat.

As fi vrut sa am o teava ca toate tevile, gaurita la ambele capete. Si atunci, mi-a venit o idee.

M-am dus in magazia bunicului meu si am luat de acolo o panza veche de bomfaer. Am inceput sa tai teava, dincolo de locul unde era infundata. O tineam cu mana stanga si cu dreapta taiam.

Pana la urma, cand ajunsesem cu taietura la jumatate, am inceput sa trag de teava in locul acela, indoind si indreptand cu miscari repezi si am reusit, intr-un final, sa separ partea infundata.

Acum aveam o teava adevarata, puteam sa privesc lumea prin ea si sa torn nisip prin ea. Am incercat sa si scuip prin teava, dar scuipatul nu a cazut pe pamant, pentru ca s-a lipit de partea interioara.

Aceasta este prima mea amintire cu o teava si uitandu-ma prin ea m-a motivat si m-a facut sa vreau sa vad  lumea prin tevi din ce in ce mai largi.

Aş propune ca Ziua Tzevilor să pice din cer în fiecare an fix în ziua când minunatul nostru Jesus al Tzevilor a clickuit pe butonelul “create blog” (sau cum o fi pe aici, nu ştiu, nu cunosc, eu sunt de pe alte meleaguri). Sau ar putea să pice oricând, numai să ne anunţăm cu 2-3 zile înainte. Şi.. na.. Scuzaţi-mi repetiţia de mai devreme, nu obişnuiesc să mă împiedic de agramaticalităţi, dar era ABSOLUT necesar să folosesc ambele denumiri în aceeaşi frază.

Deci? Ce spuneţi, rămâne stabilit? Oferta mea e limitată, aşa că hai cu tzeava!!!

Pân’ la tine mă simţeam

Ca un abţibild pe geam.

Ştiu cum e fără,

Ştiu acum cum e cu…

Te-am dorit – nu mi-e ruşine -

Şi de-atunci am ţevi în mine:

Ţevi mici pentru da, ţevi mai mari pentru nu.