Cu tzeava, fara tzeava

Un articol de presa poate fi mai interesant daca e scris cu tzeava si fara tzeava. Sa luam, de exemplu, prima parte din editorialul “Pitipoancele. O istorie nefardata” publicat de Lelia Munteanu in Gandul.

 

http://www.gandul.info/puterea-gandului/pitipoancele-o-istorie-nefardata.html?4237;3151568

 

“Fata, auzi, fata cu tzeava, asta vrea sa scrie de noi, fata fara tzeava. Pai, nu sa uita la ea, fata cu tzeava, ce muian de buleandra fara tzeava are! E varza cu tzeava, fata! Uita-te si tu, aia-i poza s-o dai la ziar fara tzeava, fata? Jarteaua asta penala cu tzeava, fata, n-a vazut un salon de spa fara tzeava nici pe dinafara. E individioasa la maxim, fata! “

 

Ma risc, totusi, cu tzeava, si-i dau drumu: lumea pitipoancelor fara tzeava e un paradis second-hand cu sclipici. De cand o dezvirgineaza viata cu tzeava si pana cand expira, Pitipoanca fara tzeava viseaza acelasi vis: sa vina Fat-Frumos Cocalaru cu tzeava si s-o rapeasca pe un mertan alb fara tzeava, s-o duca-n palatu lui cu termopane cu tzeava si s-o tina in varfu patului fara tzeava. Pitipoanca e atarnata de mobil cu tzeava, dependenta de chat fara tzeava, innebunita sa-si plimbe fizicu cu tzeava pe Hi5. Pozeaza provocator fara tzeava, mereu cu buzele tuguiate cu tzeava. Se da versata fara tzeava. (Antonimul e “stearsa” cu tzeava). Spune-i unei pitipoace ca e stearsa fara tzeava; mai bine o injuri de mama cu tzeava! Trage nadejdea fara tzeava s-o remarce vreunul cu tzeava si s-o mute de pe net fara tzeava in pagina 5 cu tzeava sau la meteo fara tzeava.

 

Sufletu ei siliconat cu tzeava balanseaza intre iubiri cu tzeava si despartiri fara tzeava, soping si club fara tzeava. Pentru Pitipoanca fara tzeava, soarele nu rasare decat la solar cu tzeava. Existenta ei fara tzeava e un continuu bal de la care trebuie sa plece pan’ la coada de bratul cuiva cu tzeava. (D-aia-si da cu smac fara tzeava, d-aia-si trage toale de seara cu tzeava si cand o trimite ma-sa dupa paine la colt fara tzeava).

 

Poezia tzevilor concurente

O tzeava se plimba deunazi pe strasse

Racnind din toti bojocii: “Eu sunt cea mai tare!”

“Gresit graiesti!”, o alta-i ripostase

“Am mai vazut eu una, si mai mare”

Se duse prima tzeava catre Malta

Mirata ca la Giurgiu e concurentza mare…

Daca v-a plictisit aceasta poezie, va rog sa cititi initialele versurilor, pe verticala, ca la orice acrostih

 

De ce tzevi?

Da, am fi putut scrie despre toalete (cunoscute si sub numele de bude – fara a), dar:

Exista tzevi la toaleta, dar nu exista toalete la tzevi.

D-aia!

 

Aparatul genital feminin [partea 1]

Aparatul genital feminin permite maternitatea, deoarece adaposteste viata în devenire. El cuprinde ovarele, care produc ovulele, ca si caile genitale (cat mai multe), adica trompele uterine, uterul si vaginul. Aceste organe sunt localizate foarte jos în bazin, sub intestine. Sub control hormonal, aspectul si functionarea aparatului genital se modifica de-a lungul vietii. Între pubertate si menopauza, modificarile corpului au loc în ritmul ciclului menstrual, care se manifesta prin aparitia de menstruatii la aproximativ 28 de zile.
Adaposteste în abdomen de o parte si de alta a uterului, doua glande mici, ovarele, guverneaza fecunditatea femeii. Rolul principal este de a asigura dezvoltarea si expulzarea ovulelor. Ele regleaza, de asemenea, derularea ciclului menstrual si sarcina, producând hormonii sexuali feminini.

Nu uitati sa dati click pe toate cuvintele subliniate.

Va continua…

 

Prima mea teava

Cand aveam 12 ani am gasit o teava. Era facuta dintr-un metal usor, poate aluminiu si lunga cam de 1 metru. M-am bucurat ca am gasit acea teava.

 

M-am gandit ca pot sa ma uit la lume prin teava, sau sa scuip prin ea, sau sa torn nisip printr-o parte ca sa cada pe partea cealalalta.

 

Dar, ghinion! Teava era astupata la un capat. Se adunasera acolo ceva mizerii, pamant, beton, nu mai stiu ce. M-am intristat.

 

As fi vrut sa am o teava ca toate tevile, gaurita la ambele capete. Si atunci, mi-a venit o idee.

 

M-am dus in magazia bunicului meu si am luat de acolo o panza veche de bomfaer. Am inceput sa tai teava, dincolo de locul unde era infundata. O tineam cu mana stanga si cu dreapta taiam.

 

Pana la urma, cand ajunsesem cu taietura la jumatate, am inceput sa trag de teava in locul acela, indoind si indreptand cu miscari repezi si am reusit, intr-un final, sa separ partea infundata.

 

Acum aveam o teava adevarata, puteam sa privesc lumea prin ea si sa torn nisip prin ea. Am incercat sa si scuip prin teava, dar scuipatul nu a cazut pe pamant, pentru ca s-a lipit de partea interioara.

 

Aceasta este prima mea amintire cu o teava si uitandu-ma prin ea m-a motivat si m-a facut sa vreau sa vad  lumea prin tevi din ce in ce mai largi.

 

Ziua Ţevilor!!!

No… mă gândeam că, dacă Bergenbier şi-a tras ”Ziua Bărbatului” (mulţumesc, Măretz Tzeavă, pentru ideea de paralelă! eşti minunat de paralel, ca două ţevi paralele!), am merita şi noi o “Zi a Tzevilor”, că doar colcăie de persoane şi personaje cu sau doritoare de tzeavă.

Aş propune ca Ziua Tzevilor să pice din cer în fiecare an fix în ziua când minunatul nostru Jesus al Tzevilor a clickuit pe butonelul “create blog” (sau cum o fi pe aici, nu ştiu, nu cunosc, eu sunt de pe alte meleaguri). Sau ar putea să pice oricând, numai să ne anunţăm cu 2-3 zile înainte. Şi.. na.. Scuzaţi-mi repetiţia de mai devreme, nu obişnuiesc să mă împiedic de agramaticalităţi, dar era ABSOLUT necesar să folosesc ambele denumiri în aceeaşi frază.

Deci? Ce spuneţi, rămâne stabilit? Oferta mea e limitată, aşa că hai cu tzeava!!!

 

Analiza pietei ţevilor: segmentului de jgheaburi si burlane

Piata jgheaburilor si a burlanelor din otel va atinge in 2008 aproximativ 30 mil. euro, in crestere cu 30% fata de 2007, sustin reprezentantii companiei de profil Polnebo.

Polnebo vizeaza anul acesta afaceri de 5 milioane euro, cu peste 60% mai mult ca in 2007, cand a inregistrat 3 milioane euro, potrivit reprezentantilor companiei citati de NewsIn.

Compania detine in prezent, conform propriilor estimari, o cota de piata de 10%, iar pentru 2009, estimeaza un nivel de 15%.

Polnebo distribuie cu precadere jgheaburi si burlane din otel prevopsit in sudul si estul tarii, ceea ce a determinat managementul companiei sa investeasca peste 600.000 euro in doua depozite.

In plus, pentru consolidarea vanzarilor in zona de nord-est a tarii, firma a deschis recent un punct de lucru in Bacau.

Polnebo a fost infiintata in anul 2003, dispune de un efectiv de 20 angajati si are sediul in Baicoi, judetul Prahova.

Firma este unul dintre principalii distribuitori de accesorii pentru acoperisuri si hale industriale. Compania distribuie o gama completa de accesorii pentru acoperisuri: jgheaburi si burlane din otel prevopsit, suruburi autoforante pentru tigle metalice si pentru hale industriale, folii si membrane anticondens, ferestre de mansarda, coame rotunde si borduri din tabla plana prevopsita.

Suruburile autoforante si foliile livrate de companie provin de la producatori din Europa si Asia. Pentru gama de ferestre de mansarda si de acces pe acoperis, Polnebo este distribuitor direct al firmei Rooflite din Ungaria.

“Pe acest segment de activitate, la finele anului preconizam dublarea vanzarilor, pana la 4.000 de ferestre. Pe termen lung, estimam o evolutie optima a pietei ferestrelor de mansarda, datorita dezvoltarii sectorului de executie a imobilelor rezidentiale”, a declarat pentru DailyBusiness.ro Dragos Irimescu, directorul general al firmei.

Irimescu a mai spus ca jgheaburile si burlanele reprezinta 20% din piata totala de invelitori pentru acoperis.

Sursa: dailybusiness.ro (asadar daily business scrie despre tzevi ca si noi )

 

Altii despre ţevi…

 

Amintiri cu ţevi

Va mai aduceti aminte de prima ţeava? Eu o vad de parca a fost ieri. Eram mic si inca nu stiam cu ce se mananca ţevile, dar mi-a placut de ea cum am vazut-o. Era cel mai frumos gri metalizat pe care vi-l puteti imagina si era nou-noutza. Cea mai frumoasa ţeava, sau cel putin asa mi-o aduc eu aminte. Si era ţeava mea, si asta conta cel mai mult! Ne jucam in fiecare zi si nu concepeam sa fac nimic fara ea. Mancam, ne jucam si dormeam impreuna. Pana intr-o zi cand a fugit. Cat am mai cauta-o si doamne cat am plans, si nimic, ţeava mea iubita nu era de gasit. Dupa mult timp am gasit-o, eram sigur ca e ea… dar nu m-a recunoscut. Rosiatica, ruginita si statea trista in ploaie si il uitase pe cel care inca o mai iubea, chiar si asa cum arata acum… Am vrut sa o iau inapoi dar nu a vrut, si a ramas singura in ploaie pana la ultima suflare. Acum se odihneste in Raiul ţevilor si e la fel de frumoasa ca in prima zi. O sa o revad candva… e pe ţeava.

 

O ţeava de monolog…

Cand am iesit din fabrica visam la ea… la viitoarea masina de care o sa fiu atasata. Mi-o imaginam mare, periculoasa si neagra. N-a fost sa fie! Masina de fata! Mica si albastra! Macar va avea grija de mine, imi spuneam in naivitatea mea. Si iata-ma in service – rupta, indoita si injosita! Ce viata de ţeava!