Cand am iesit din fabrica visam la ea… la viitoarea masina de care o sa fiu atasata. Mi-o imaginam mare, periculoasa si neagra. N-a fost sa fie! Masina de fata! Mica si albastra! Macar va avea grija de mine, imi spuneam in naivitatea mea. Si iata-ma in service – rupta, indoita si injosita! Ce viata de ţeava!
3 septembrie, 2008 at 4:22
I-am trimis o scrisoare Andreei Marin. Poate te trezeşti cu vreo Surpriză, Surpriză…
3 septembrie, 2008 at 10:27
Sa-mi repare tzeava?
Sau sa o monteze pe o masina mai putin periculoasa?
3 septembrie, 2008 at 16:12
Nu ştiu, poate îi aduce vreo tzeavă din străinătăţuri…
3 septembrie, 2008 at 16:57
Si cele doua tzevi [desi nu vor] se vor intalni. Ce tzeava de poveste! Imi vine sa plang deja!
20 noiembrie, 2008 at 12:31
[...] Articolul de pe Tzevi, Tzevutze, Tzevoaie: http://tzevi.wordpress.com/2008/09/01/o-teava-de-monolog/ [...]